Oare ce face Ştefan în loc să-şi concetreze atenţia asura proiectului care îl are de făcut pentru facultate? Păi clasic: îşi pierde timpul pe net schimbând impresii cu prietenii ( ah, cred că trebuia mai întâi să scriu articol despre ce înseamnă cu adevarat prietenia ), asultând muzică şi, bineînţeles, vizionând filme precum 500 Days of Summer.
Inundat de melancolie... racul a început un an foarte dificil, unele dificultăţi făcându-şi simţită prezenţa încă de la finele anului trecut, ce ştiţi voi?! ( îmi place să fac ironii legate de previziunile astrale )
Dar să revenim la filmul 500 Days of Summer:
Un film deosebit, pe care îl recomand tutror, o poveste tristă "despre dragoste", o poveste în care te poţi recunoaşte într-o mai mică sau mai mare măsură.
Dacă EL caută dragoste, EA spune că nu există dragoste, ci fantezie. Fantezie sau nu, între cei doi se înfiripă ceva. Iniţial, EL şi EA convin asupra unei prietenii ( ah, chiar că trebuia să scriu articolul ăla despre prietenie, nu-i aşa? ), dar cei 2 se comportă ca un cuplu. Sentimentele se complică... dar ce te faci când EA spune că nu vrea ceva serios? EL este deja pierdut în acea fantezie şi nu poate realiza ce se întâmplă între ei... dragoste sau prietenie?
La această confuzie se ajunge oare de ce? Din cauza imaginaţiei prea bogată sau bolnavă a băieţilor ( cum le place fetelor să spună )? Nu iese fum fără foc... şi cum ar fi să gândim "roboticeşte" ( ok, ai spus că vrei prietenie, atunci doar atât să fie pentru totdeauna! ) ? Nu cred... Să fie de vină indecizia femeilor ( "nu pot să garantez asta, nimeni nu poate") determinată de imperfecţiunea partenerului ( "Într-o zi m-am trezit şi am găsit acel lucru care mă facea să nu fiu sigură pe tine" )? Cine doreşte stabilitate, trebuie să o ofere la randul său celuilalt.
EL încearcă să lămurească lucrurile, dar cum este caracteristic unei femei, EA complică totul ("Ce se intâmplă aici, între noi?" "Nu stiu. Cui ii pasa?"). Oare este un lucru atât grav să-l întrebi pe celălalt cam ce se întâmplă? E atât de greu să oferi cruntul adevăr sau să continui "fantezia" cu un răspuns viclean? Acest moment al adevărului, nu ar strica nimic din "fantezie", asta dacă ea există pentru ambii, pentru că vor ştii cum şi când să-l abordeze. Dacă există doar pentru unul, oare e corect ca acela să fie lăsat să viseze? ( "Ştiu că tu crezi că ea a fost aleasa, dar eu nu cred. Cred că-ţi aminteşti doar lucrurile bune" ).
Lucrurile trebuie lăsate să meargă în voia lor, pentru a nu strica "vraja". Dar este groaznic când te trezeşti din vis şi constaţi că ţi-ai facut speraţe deşarte. Dacă în filme avem personaje principale şi prieteni buni, unii ne comportăm din diverse motive doar ca nişte prieteni buni, deşi am fi personaje principale. Uneori, însă, prietenii buni nici măcar nu sunt observaţi, ce şanse ar mai avea să devină personaje principale?
Poate că aşa este - filmele, muzica şi multe altele sunt numai minciuni; ar trebui să ne spunem direct ce simţim şi asta nu "prin cuvinte pe care un străin ţi le-a spus, precum dragoste". Ah, am uitat, nu vreţi să ştiţi adevărul, ar strica totul...
REGINA SPEKTOR - HERO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu